Pentru a urca pe Vf.lui Stan m-am informat acasa citind mai multe materiale,mi-am facut o schita,dar nu totdeauna planul de acasa se potriveste cu cel din teren.Venind din partea opusa decat din cea care ma orientasem eu acasa,traseul a fost ales cu totul altul.Am ajuns la indicatoarele de jos,am intrat intr-o poienita,apoi am urcat in alta poienita pe un drum in panta si am ajuns intr-un loc superb din care se vedea Varful lui Stan in toata splendoarea lui.Marcajele ajungeau aici.Super.Am campat aici in poiana mare si dimineata am plecat devreme la drum.Am urcat printr-un lastaris cu zmeura pe drum apoi am traversat la marginea padurii unde am gasit poteca marcata care ne-a dus prin padure pana pe Muchia Mazdronia.Am urcat pe aceasta muchie de ne-am plictisit.Aici tot muntele e format din lapiezuri.Si urcam si mai traversat o vale si iar urcam si norii se adunau spre varf,am zis sa ne intrecem cu ei sa ajungem primii pe varf!De ajuns,am ajuns cu cateva minute mai devreme,ca am apucat sa facem cateva poze, apoi a venit si ploaia.Frumos munte,spectaculos,e cel mai inalt varf din Muntii Mehedinti,dar nu are o placuta de identificare.Varful pare sa fie mai sus ,trebuie traversata o sa si apoi urcat prin padure unde se vede un mot iesind printre copaci,unde Viorica si Marius au ajuns si s-au intors oarecum suparati ca nu au gasit un indicator pe varf.Pana la intoarcerea lor s-a pornit si ploaia .Ne-am echipat si am plecat la vale.Ploaia nu a tinut mult ,a completat tabloul unei zile cu de toate.Am coborat si am plecat spre casa,la miezul noptii eram in Brasov,astfel incheind calatoriile noastre de zece zile in sud-vestul tarii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu