marți, 26 martie 2013

Piatra Mare-feb. 2013.

 Asa arata varful Piatra Mare de jos de la Dambu Morii in duminica aceea.Am plecat ,la o plimbare prin masiv,nu mai fusesem iarna decat pana in Canion,demult imi doream sa urc pana sus si pe zapada,si deodata m-am decis sa urc pana unde voi putea nu era musai pana in varf deoarece am plecat foarte tarziu de acasa ,deabia la 12 eram la intrare in traseul Drumul Familiar.In padure zapada lipsea ,doar ici colo cate o pata alba.Urc eu in ritm alert ,ca incet n-am invatat inca,transpir abundent ,cand ma opresc sa respir ma ia cu frig...Mai urca si alti solitari ca mine ,fiecare cu ritmul sau de mers ...
 In partea superioara a traseului dupa vreo ora de urcat ,predomina zapada,e mult mai rece si ma ajung din urma doi tineri unul cu skiuri si altul cu placa in spate ..


 Ajung la bifurcatia Drumului Familiar cu Prapastia Ursilor.Inca e drum lung pana sus,asa ca dupa o pauza scurta pentru pozat din nou la drum...

 Ajung la un izvor,bine de stiut ca exista in partea superioara a traseului nu departe de prima poienita.Astavara am carat apa nestiind de existenta lui.Acum era acoperit de nameti la fel si bancuta de lemn de langa el si abia ca mai curgea un firicel subtire de apa.                                                                

 Deja se vede lumina din poiana printre crengile brazilor.
 Si am ajuns in prima poiana.
 De vazut uriasa cornise de pe platoul alpin .


 Daca tot am ajuns aici ce-ar fi sa ma indrept inspre cabana ? Stiam cat mai este de astavara ,cand am urcat pe o caldura ingrozitoare si nu mai reuseam sa dau de cabana parca fugea de mine....
 In sfarsit ies la lumina inspre cabana...


 Aici se intalneste traseul Drumul Familiar cu cel ce coboara prin Canionul Sapte Scari.Vroiam sa cobor pe el la intoarcere dar nu mai cobora nimeni, ramasesem singura pe platoul de la cabana.

 Urc pana la cabana ,mai erau trei persoane ,am facut doua poze,batea un vant ingrozitor cum numai in varf de munte bate.



 Mare de nori peste Valea Garcinului si Ciucas si vant puternic ce a spulberat zapada pe alocuri,greu de suportat,asa ,ca incep coborarea in forta ,mare noroc am avut cu betele de treking,m-au ajutat enorm la coborare,fara sa simt durere in genunchi si am ajuns la Dambu Morii in 50 min.M-am grabit sa prind ultimul autobuz 17 B spre Brasov,ceea ce am reusit ,ba chiar am mai asteptat in statie cca 30 min.Toate bune ,doar ca m-am ales cu o bronsita dupa aceasta aventura.Si ,am mai invatat ceva din aceasta intamplare.



Un comentariu:

  1. Oau, ce frumos pare sa fi fost. Inca nu m-am incumetat la trasee montane iarna, dar la vara trebuie sa merg si eu in Piatra Mare. Daca iti place sa calatoresti poate ca te intereseaza concursul organizat pe Merita CItit, unde Pensiunea Tohanita ofera un weekend gratuit, cu servicii de 4 stele in regiunea Bran-Moeciu.

    RăspundețiȘtergere