De la refugiul Costila am coborat pe o poteca vizibila ce traverseaza o muchie dupa care se pierde usor dar sigur,asa ca noi am ajuns deasupra unui abis ,acolo jos era Valea Galbinele,dar nu era chip sa cobori .Asa ca am luat-o la deal pe marginea vaii pana intr-un loc unde stateau stancile claie peste gramada,parca un urias le-ar fi aruncat acolo din varf de munte.Aveam sa aflu ulterior ,ca ,ceva timp in urma din Creasta Costila Galbinele s-a desprins o stanca imensa si a maturat tot in calea ei pana in vale unde s-a oprit.Un dezastru de neimaginat aveam acum in fata ochilor.Incercam sa coboram in vale si chiar reusim prin dezordinea creata de caderea acestei stanci si care a antrenat alte stanci si copaci ,a ras locul pe unde a venit la vale.Ajungem in vale sub aceste stanci in dezordine totala.Eu constat ca nu mai pot face poze cu telefonul.Asta imi mai lipsea!Dan si Viorica incep sa urce stancile ,sa iasa deasupra lor ,altfel de aici nu vedeam nimic ,valea fiind blocata total.Las telefonul in pace,nu am timp de sters poze,memoria era plina,si incerc si eu sa urc.Tot nu vedem valea asa ca iesim pe sub stanci in partea stanga ,unde ne cataram pe alte stanci asezate intr-un mod ciudat.Coboram si incercam sa urcam pe panta pe langa stanci apoi in dreapta si reusim sa ajungem in firul vaii.Dan abandoneaza si se retrage spre padure.Eu si Viorica ne cocotam pe o stanca si facem poze.Eu la coborare m-am impiedicat cam la jumatate de metru de pamant si am cazut in fund.Se putea si mai rau dar am avut noroc.Revenim la refugiu de unde vom cobora in Busteni,la gara.
Primul contact vizual cu Valea Galbinele dar nu putem cobori.
Viorica totusi incearca dar nu reuseste asa ca revine de unde a plecat.
Urcam pe partea stanga a vaii cu atentie sporita pentru a depista un loc pe unde sa putem cobori.
Ajungem la baza stancilor prabusite si incercam sa coboram pe sub ele in vale si chiar reusim.
Dan exploreaza locul si ne anunta ca putem cobori in vale.
Privind in aval.
Relieful nou configurat in Valea Galbinele.
Asa arata stancile cazute din creasta.
In firul vaii.
Eram preocupata ca telefonul meu nu mai vroia sa faca poze!
Am trecut la sters poze si aplicatii si fara rezultat!
Urcam o saritoare pana sub stancile imense.
Aici nu mai putem inainta ,asa ca iesim in stanga .
Vin si eu din spate dezamagita de telefonul care se incapatana sa nu mai functioneze!
Iesim din firul vaii spre stanga .
Asa arata acum Valea Galbinele ...
Urcam pe panta formata prin alunecarea stancilor si apoi coboram in dreapta in vale.
Viorica in vale si eu cocotata pe stanci.
Umarul si Coltul Galbinelelor.
Revenim la refugiul Costila de unde vom cobori in Busteni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu