luni, 27 iulie 2015

BUCEGI (Saua Diham-Poiana Izvoarelor-Pichetul Rosu-Prepeleac-Malaiesti )19 iulie 2015.

Am urcat cu masina prietenilor mei de drumetii Marius si Viorica dinspre Paraul Rece mai sus de  Dihamul Militar,  unde am lasat-o pe marginea drumului si am pornit pe jos spre Saua Diham de unde mai departe pe traseul spre Poiana Izvoarelor.Drum destul de denivelat oricum masina lor s-a comportat excelent.Pe marginea drumului pe sub brazi am gasit niste hribi de toata frumusetea.
In Saua Diham la relee.In dreapta drumul coboara la cabana Diham pe langa o stana.Noi vom merge inainte pe langa antena spre Poiana Izvoarelor trecand printr-o padure .

Splendida vedere spre Coltii Morarului ,Bucsoiu Mic , Bucsoiu Mare,Valea Bucsoiului si chiar vf.si cabana Omu.

Bucsoiu Mic sau Creasta Balaurului.
Costila si Caraiman.
Zoom la Coltii Morarului.


Traversam o padure ajungem aici intr-un loc mai inalt de unde se vad crestele Bucegilor,apoi urmeaza o poienita unde pasc niste vacute si iar traversam o alta padure mai mica coborand apoi printr-o poiana la Poiana Izvoarelor.



Indicatoare pe unde pot intra turistii !Imediat in dreapta gasim apa rece ca gheata ,asa ca nemaintalnind sursa de apa pana la Malaiesti ne aprovizionam.
Coboram pe langa cabana si intalnim indicatorul din imagine.Noi urmam DR spre Pichetul Rosu.
Cabana Poiana Izvoarelor ,absolut la ora aceea era pustie.

Urcam prin padure si ajungem intr-o poienita la Pichetul Rosu.Aici vom avea dublu marcaj pe traseu;BR spre vf.Omu si TR spre Malaiesti fiind treseu comun pana la Prepeleac.




Ce bine e prin padurea de brazi la racoare ,pe poteca presarata cu fel de fel de floricele...
La un moment dat ,asteptata de mine de mult timp ,apare Valea Bucsoiului in toata splendoarea ei ;inca mai pastreaza portiuni mari de zapada.
Mai facusem traseul acesta ,,Tache Ionescu'' cu vreo 5 ani in urma,si aici ma prinsese ploaia chiar la traversarea vaii.
Fascinanta vale si foarte dificila de urcat.

Traversand valea intalnim un grup de tineri ce coborau de la Malaiesti.
Incepe urcusul prin padure...

Urcand apoi neaparat trebuie sa mai si coboram avem nenumarate valcele de traversat.

Ajungem intr-un loc mai deschis si printre copaci zarim cabana Diham.
Uitandu-ne deasupra spre Bucsoiu.....
Tot inainte prin balariile inalte cat noi sau chiar mai inalte.

Stanci semete deasupra noastra !

Aici a cazut un brad peste poteca asa ca trebuie sa-l ocolim urcand pe langa el apoi la vale....

Alt grup de muntomani coborand....
Marius si Viorica.
Viorica in actiune....

O poteca adanc sapata in munte cu vegetatie abundenta in panta ne scoate intr-o poienita.
O poienita destul de maricica ,aici,dar eu am pozat peretii verticali.

Aici eram in poienita de care scrisesem mai sus.
Ajungem la bifurcatia traseului;aici pe TR spre Malaiesti pe care vom merge noi iar in stanga in urcare directa BR spre Vf.Bucsoiu Mare.




Ajungem la Prepeleac;o trecere peste un valcel asigurat cu multe lanturi,podete ,scari.....







De aici un ultim urcus pana la stanca de sus stanga,pe o poteca adancita in pamant,alunecoasa ,marginita de tot felul de plante inalte aproape ca nu te mai vezi ...urata poteca .

Vedere in aval.
La stanca de sus din stanga vom ajunge unde gasim o bancuta.

Bucsoiu.
Si am ajuns si aici la o bancuta.
Stanci in Bucsoiu.
Facem un mic popas,bem apa si imortalizam clipa trecerii noastre pe aici !

Eu gasesc oriunde o stanca sa ma cocot pe ea..:)

Privind inapoi spre Diham ,se aud tunete ,undeva in Piatra Mare si Baiului ploua de rupe...
Incepem coborarea spre Malaiesti.







Apar la orizont Culmea Tiganesti si Padina Crucii.

Padina Crucii,unde Viorica vroia sa urcam dar nu eram convinsi ca vremea ne va lasa.

Valcel cu zapada pe BUCSOIU.



Aici ramasa ultima pe poteca si privind cu atentie stanca din fata ce-mi vad ochii?   ....o capra neagra cocotata pe stanca ,ce a stat cuminte la pozat ,ba chiar m-a privit cateva secunde apoi a disparut pe partea cealalta a stancii.

O coborare asigurata cu lanturi.


Deja ne pozam cu cabana !




Se aduna norii si deasupra Vaii Malaiesti,spre disperarea noastra.Mai ajunsesem odata aici ,am dormit o noapte la cabana si s-a pornit o furtuna de credeam ca se darama muntii pe noi;toata noaptea a tunat si fulgerat de n-am dormit deloc.



Prima caldare a vaii.

Urcam mai sus de cabana pe o pajiste frumoasa si curata unde facem un popas binemeritat.


Apoi urcam pe traseu un pic de unde vom cobori spre vale pe niste bolovani imensi.




Privind cu atentie versantul Bucsoiului zarim o capra neagra pascand chiar la baza peretilor stancosi.

La fotografiat de flori alpine,care mai de care mai viu colorate.
Coboram printre stanci,la fel ca in Retezat,si ajungem pe o coama mai inalta.




Incet ,incet ne apropiem de capra care defapt era un frumos tap .

Privind sus pe versant Marius descopera un ciopor intreg de capre negre ce pasteau acolo,erau vreo 5-6.


Doua intorsurence muntomane !




Dar ce avem noi aici ?







Ne intoarcem la cabana,umplem sticlele cu apa ,facem cateva poze si incepem coborarea in mare viteza,se auzeau tot mai aproape tunetele.








Furtuna pare ca se apropia de noi,si nu era indicat sa ne prinda pe traseu aici la inaltime.




Daca la urcare am facut 4 ore ,coborarea am facut-o in 2 ore.

Bancuta din Valea Bucsoiului ,unde de fapt ne-a prins ploaia ,la inceput asa mai cu cateva picaturi dar pe parcurs s-a amplificat asa ca ne-a tot plouat pana la Poiana Izvoarelor,.



Trecand de Poiana Izvoarelor ploaia s-a oprit am traversat poiana si padurea iar la iesirea din padure spre Saua Diham s-a pornit prapadul peste noi.In cateva minute a cazut grindina ca era totul alb pe sub brazi.Ne-am adapostit care cum a putut ,Marius si Viorica erau bine echipati cu pelerine eu avand doar geaca de goretex si pantalon scurti subtiri.M-a udat ca mi se lipisera pantaloni de fund...Betele de trecking le-am sprijinit de un brad alaturat sa nu fie aproape de mine fiind metalice.La plecare acolo le-am uitat ...coborand spre masina dupa circa un km am realizat ca-mi lipsesc betele.M-am intors dupa ele ,era pe inserat ,n-am apucat sa ajung pana la locul unde le lasasem doarece m-au simtit cainii de la stana ,au inceput sa latre si veneau spre mine unul cate unul ,la un moment dat erau vreo 5.Chiar mi-a fost frica asa ca m-am retras cat mai repede iar intrand pe drum am rupt-o la fuga ...Uite asa am ramas fara bete de trecking in tura asta.Sunt cele din imaginea de mai sus ,cine le-a gasit sa mearga sanatos sprijinit in ele.Intre timp mi-am cumparat altele.Sper sa nu le mai uit sprijinite de vreun copac !