Imi doream mult de tot sa mai petrec o noapte,doua in creasta Pietrei Craiului.Se mai intamplase acest lucru in 2012, cand am dormit o noapte la ref.de la Vf.Ascutit si a doua la refugiul din Saua Grind. Anul acesta mi-am propus sa ajung iar in creasta cu tot acaretul pentru a ramane peste noapte,asta insemnand:cort,sac de dormit,saltea,haine groase ca sunt o friguroasa ,chiar si o paturica,mancare,si multe alte chestii indispensabile pentru cateva zile.
Decizia fiind luata am format echipa:Viorica ,Marius si Ghita si eu binenteles.Pe Mita am lasat-o acasa ca ar fi speriat caprele negre,banuiesc!Am facut rucsacul meu de alpinism,atat era de greu dupa ce l-am indesat cat am putut, ca deabia il ridicam de jos,iar lucrul cel mai grav de care eram constienta ca imi va da de furca a fost faptul ca nu mai avea legatura de prins in talie,mi se rupsesera si in loc s-o repar am taiat-o si pe cealalta si le-am aruncat,ceea ce am regretat mai tarziu.Toata greutatea rucsacului am purtat-o doar pe umeri.Simteam ca imi amorteste ceafa la un moment dat si trebuia sa ma eliberez de greutate,aruncand rucsacul!Asta s-a intamplat de zeci de ori pana am ajuns in creasta!
Am ajuns de dimineata in satul Pestera.Sa scurtam din drum am urcat cu masina pana la Casa Folea dar aici nu am gasit loc de parcare,asa ca Marius a trebuit sa duca masina inapoi in parcarea de la Hotel Nobilis si l-am asteptat sa vina,apoi am plecat spre Piatra Craiului cam fara curaj la cat erau de grei rucsacii,nu eram sigura ca voi ajunge in creasta.Oricum aveam cortul la mine si mi-am zis ca voi merge atat cat voi putea si acolo voi campa.Am plecat eu cu elan dar dupa vreo 200 de metri simteam ca-mi amorteste ceafa,gatul si am aruncat rucsacul jos.Tot asa si am ajuns la Troita dinspre Saua Joaca.Aici am facut un popas pentru hidratare si am facut schimb de rucsaci cu Viorica.Ea m-a avertizat ca al ei e foarte greu ,avea 5 l de apa plus altele.Am luat rucsacul Vioricai si se schimbase situatia,simteam ca zbor,pana in Saua Joaca nu m-am oprit.Statea super bine pe spate.Din Saua Joaca m-am mai oprit la Uluce sa luam apa.Aici Viorica si-a luat rucsacul,cred ca se saturasera de al meu si mi l-am luat iar pe al meu.A fost tare grea urcarea,la refugiul Grind am mai facut o pauza ,apoi am luat-o la deal fiecare in ritmul sau.Cred ca am facut zeci de aruncari de rucsac din spate pana in creasta.
Am urcat pe Coltii Gainii,e un traseu nemarcat pe deasupra celui marcat,pe stanci,cunoscut ca si traseu de iarna fiind ferit de avalanse.E chiar de preferat in orice anotimp in locul potecii marcate care e foarte abrupta si alunecoasa din cauza grohotisului marunt ca si bilelele unui rulment.Am coborat in 2012 pe aceasta poteca si atunci mi-am zis ca e si ultima si asa a fost!
Am reusit sa ajungem la vf.La Om si surprinzator destul de devreme,era bine si mai tarziu chiar si pe inserat.Am luat-o pe creasta spre Saua Grind spre refugiu.Ne-am instalat corturile,Viorica ajungand prima a ales locul cel mai bun.Eu am luat ce a mai ramas ,un loc cam mic pentru cortul meu intre niste bolovani.Dupa ce am pus corturile au inceput sa apara caprele negre din toate partile,veneau la noi la refugiu,cateva coborau de pe vf.Grind,altele veneau pe poteca dinspre vf.La Om.A fost un spectacol cu capre negre,care veneau la 2 metri de noi,pasteau langa corturi.Am admirat asfintitul,am lasat caprele negre pe langa cort si ne-am bagat la somn.Ce a urmat nici nu vreau sa-mi amintesc.S-a pornit un vant cum numai in varf de munte se poate!Cortul meu e unul special ,ultrausor,care se fixeaza pe betele de traking si care trebuie intins foarte bine sa reziste vantului,doar ca aici nu am avut spatiul necesar sa-l intind la maxim,asa ca intra vantul pe sub el si mi-l facea parasuta.A rezistat vreo ora apoi unul din bete a cedat.Am reusit sa-l redresez dar nu pentru mult timp.Asa ca am renuntat,am tinut cortul cu o mana toata noaptea sa nu mi-l ia vantul,sa nu mi-l rupa,deci nu am dormit deloc,m-am luptat cu vantul!
Dimineata,am remontat cortul dupa noaptea teribila,ma gandeam de acum ce voi face noaptea urmatoare.Am plecat sa facem Creasta Nordica,eu o mai parcursesem in schimb coechipierii mei nu mai trecusera pe ea niciodata,Ghita era prima data in Piatra Craiului.Mi-am propus sa merg agale pe creasta sa-i observ toate particularitatile ,sa filmez,asa ca am mers impreuna cu colegii mei doar pana la poteca surplombata de unde le-am zis ca eu voi merge mai incet ,nu stiua precis pana unde ajung,eu oricum cunoasteam creasta,asa ca ei au plecat in viteza pana la vf.Ascutit.Ultima data i-am zarit urcand pe Timbalul Mic.Eu am ajuns pana in saua de sub Claia Vladusca.Pe acest segment de creasta mi-am petrecut o zi intreaga ,sa ma satur de creasta.In aceasta zi a fost un iures de turisti pe creasta,foarte multi,multe grupuri,cu toate ca vremea se inrautatea pe ceas ce trecea.A plouat torential in Iezer,Papusa si Fagaras.Apoi ploaia s-a deplasat in Leaota,Fundata,Sirnea.Pe unde ma uitam ploua torential si se apropia de Piatra Craiului.A inceput sa tune tot mai aproape,am decis sa ma intorc spre cort.Alergau toti pe creasta in toate directiile.Nu stiam ce sa fac,urma un varf,a inceput sa picure si am gasit o scobitura in stanca ,stateam acolo in caz de vijelie sa ma ascund sa nu ma prinda pe varf.Dar vijelia m-a ocolit,doar cativa stropi de ploaie m-au prins de la varf pana la refugiu,aici cand am ajuns s-a oprit si ploaia.Cortul era in buna stare,in refugiu nu era nimeni,nu era nimeni in zona,ploaia ii fugarisera pe toti,eram doar eu si caprele negre! Spre seara au venit si colegii mei,apoi au mai venit cativa tineri.Eu gasind refugiul gol mi-am pregatit locul de dormit ,nu mai riscam inca o noapte in cort.Langa mine a venit si Viorica si Ghita.Marius a ramas sa doarma in cort.A urmat inca o noapte in care nu am dormit.Eu nu-mi gasesc confortul necesar sa pot dormi intr-o incapere cu alte persoane.Dorm bine doar in cortul mee,singura,la distanta de factori perturbatori! Peste noapte a trebuit sa ies din refugiu,m-au apucat niste crampe musculare la picioare,abia asteptam rasaritul..
Rasaritul a fost magic.L-am vazut si filmat din refugiu,pe fereastra!Au reaparut caprele negre sa ne salute.Incredibil ce se intampla aici,caprele se apropie de turisti,probabil ca primesc de mancare,altfel nu se explica,nu mai au frica de om!
Ne-am strans lucrurile dupa ce am mancat si am luat-o la vale.Coborarea oricum a fost mai usoara si ne-am permis pauze mai lungi,pana seara oricum ajungeam acasa.La refugiul Grind ,un domn culesesera ciuperci otravitoare,i-am atras atentia,apoi am coborat impreuna facand schimb de impresii,era din Iasi si avea masina la marginea padurii la intrare in traseu in Pestera.Ne-a dus cu masina pana la masina noastra,asa ca ne-a salvat ceva drum,a facut un gest nobil.Am uitat sa relatez o intamplare pe creasta:era un grup de tineri din Botosani care au plecat de la refugiul Funduri ,au facut creasta sudica ,erau pe creasta nordica ,nu mai aveau apa si cautau Padina Calinetului unde credeau ei ca asta e o vale cu apa.Le-am explicat cum vine povestea cu Padina Calinetului,ca nu gasesc apa in creasta si ca trebuie sa se intoarca,ca nu au alternativa.Tot in creasta am intalnit doi drumeti care urcau de la ref.Castel Craita cu rucsaci grei si au mers spre vf.Ascutit.
A fost o tura de tinut minte,o tura la care visam dar aveam ceva indoieli ca o vom putea face.Am realizat ca vointa,mentalul e mai presus decat forta fizica ,e cea care poate duce fizicul dincolo de limite!
Toti suntem pensionari,trecuti bine de 60 de ani!Ghita mi-a carat 2,5l de apa pentru care-i multumesc!
Dedic aceasta tura nepoatei mele Laura care azi ,14.12.2022 implineste 10 ani!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu