PIATRA CRAIULUI-BRAUL ROSU,18.08.2019

Azi vom urca pe Braul Rosu de la cabana Garofita Pietrei Craiului in echipa de patru:Ileana ,Tomi,George si subsemnata.Niciunul nu mai parcursese acest traseu superb ,nemarcat,din Crai.Nu aveam niciun dubiu ca nu ne vom descurca!Asa ca urcam spre Marele Grohotis,urcus destul de solicitant pe o caldura mare asa cum ne-a obisnuit si nu prea ,aceasta vara torida!Ajunsi la grohotis,George cu Tomi incep sa urce pe prima poteca printre stanci.Am realizat imediat ca nu e intrarea buna,i-am avertizat si au coborat.Urcam in continuare si ajungem aproape de baza peretelui imens al Marelui Grohotis unde se vede clar inconfundabilul Brau Rosu.Deodata cu noi ajung si doi tineri(pereche) din Brasov care nu aveau nicio tinta precisa,pozau caprele negre.Le-am sugerat sa vina si ei pe Braul Rosu,am vazut ca merg destul de bine si sunt si mai tineri decat noi.Asa ca incapem urcusul si ei dupa noi!Primul segment nu ne-a creat emotii doar ca am urcat pe un grohotis marunt ,instabil,rosu ,pana in prima muchie.De fapt Braul Rosu e format din multe valcele si muchii,multe ca nu le-am putut numara!Urci si cobori si iar urci si iar cobori de nenumarate ori,incepand din Marele Grohotis pana in Valea Urzicii unde se termina si vom cobori pe poteca marcata ce coboara din Saua Funduri.Deci ajungem in prima muchie iar aici poteca e aproape in aer,suspendata,recunosc ca am trecut cu ceva emotii.Aici e portiunea cea mai expusa a Braului Rosu!Scapam de emotii ,vom cobori in cel mai adanc si erodat valcel apoi urcam o panta cu iarba, abrupta .Odata ajunsi aici pe a treia muchie privelistile sunt de-a dreptul impresionante!Facem un popas ,mancam,apoi incepem din nou coborasuri si urcusuri.Cam pe la jumatatea braului ,apar invazivii jnepeni care devin tot mai compacti si uriasi ,poteca dispare sub masivitatea ,robustetea lor,cu greu o vedem,asa ca ne luptam cu ei  ,nu gluma!Asa o vom tine pana la terminarea braului ,pe alocuri mai avem si portiuni mici fara jnepeni.La un moment dat poteca o ia la vale noi pe poteca tot la vale.Ajung eu prima langa un palc de brazi iar aici surpriza;poteca ramane in aer,jos rapa imensa ,abis.Il chem pe George si studiem problema.Ajungem la concluzia ca nu e posibil sa coboram aici,ca poteca e gresita,au gresit multi aici de s-a format poteca.Cei doi tineri plecati odata cu noi ,ne depasisera si erau cu siguranta in fata noastra.Ne intrebam pe unde au trecut valcelul.Noi aveam un valcel in fata de trecut ,eram pe malul lui,eram pe marginea prapastiei iar dincolo eu vedeam poteca care se continua pe celalat versat dar nu puteam cobori.I-am strigat ,si mi-au raspuns de jos din valcel .Ei coborasera deja pe aici si acum se chinuiau sa urca inapoi in poteca.Au reusit sa ajunga in poteca pe care o vedeam de aici si i-am rugat sa-mi spuna pe unde am putea cobori.Era asa cum intuiam eu,adica ,poteca era mult mai sus .Am urcat de unde am venit aproape de muchie si am gasit poteca pe sub jnepeni ,poteca invizibila din mers,doar cautand-o cu atentie pe sub ramuri o poti gasi! Am coborit toti bucurosi ca am iesit din impas,apoi nu am mai avut probleme de orientare ,am tinut aproape de peretii stancosi pana in poteca marcata.Aproape de ea am coborat pe o limba de grohotis  scurtand astfel parcursul.Apoi am urmat poteca marcata pana la intersectie, de unde am coborat pe Valea lui Ivan la masina.Toata plimbarea noastra a durat cam 9 ore.A doua zi eram plina de vanatai pe picioare in urma luptei cu jnepenii,Tomi si-a pierdut un bat prin ei,si eu pierdusem unul dar l-am recuperat la timp,dar cu toate astea  a fost o tura super tare ,cu multa adrenalina,cu imagini de-ti taie respiratia!Nu ar fi un traseu greu,doar jnepenii iti dau mult de lucru ,iar daca pierzi poteca e destul de dificil sa o mai gasesti!

Asa se vede Braul Rosu de sus!Aici o poza mai veche cand urcam in Poiana Inchisa.

Intram in Braul Rosu.

Vedere spre Poiana Inchisa(poteca ce duce spre ea).

Portiunea de traseu cu poteca suspendata,zona cea mai expusa,periculoasa.

Ne tineam bine de iarba ca de altceva nu aveam ,parca eram la pascut!:)))

Spre Poiana Inchisa.

Pe a doua muchie ,vedere spre cea mai spectaculoasa coborare!

Daca trecem si de asta nu mai avem probleme majore,ziceam eu in gand!

Urata vagauna!

Urmeaza o panta cu iarba pe care daca sti pe unde s-o urci chiar nu pune probleme de accidentare!

Pe acolo am coborat!

Perechea care s-a luat dupa noi ...

Un popas pe a treia muchie.De aici in colo pare sa se mai domoleasca relieful doar ca incepe jnepenisul!

Pe aceeasi muchie fotografiati de George care nu stiu unde se grabea ,era cu o muchie in fata noastra!

Ajungem pe a patra muchie unde ne astepta George.

Aici e un loc deosebit de frumos cu vedere spre abrupt ,aici in zona Cerdacul Stanciului.

Un valcel pe care se poate urca pe brau,cred,care pleaca de la Cerdacul Stanciului.

Valcel care se termina aici.

O fi a cincea muchie sau a sasea?

Un alt valcel.

De aici incepe lupta cu marea de jnepeni!Coborand din muchia de mai sus vom pierde poteca!

Aici suntem deja pe drumul cel bun dupa ce poteca ne dusese pe un promontoriu deasupra haului.Ne-am intors in muchie si am gasit poteca pe sub jnepeni(la prima vedere nu se vede neam de poteca,trebuie cautata pe sub jnepeni).

Cei doi care gresisera si ei poteca si coborasera in valcel,aici urcasera inapoi in poteca si ne asteptau .Se vad doua mogaldete sus ,acolo duce poteca pe care vom urca in continuare!

Un hornulet spre creasta.

Ajunsi aici,deja vedem locul pe unde coboara traseul marcat din Saua Funduri  si suntem bucurosi ca vom scapa de acesti nesuferiti jnepeni!Totusi vom mai da o ultima ,,batalie,,cu ei pana in traseul marcat!

Vom cobori pe aceasta limba de grohotis foarte instabil,ajutandu-ne de jnepenii de pe margine.Uneori sunt foarte utili acesti jnepeni ,mai ales pe portiuni ca acesta !Ajungem in poteca marcata iar mai jos la baza unei stanci imense pe care o asemui unui urias adormit!Vom cobora pe Valea lui Ivan la masina.Aceasta a fost aventura noastra pe Braul Rosu!