luni, 25 februarie 2013

Piatra Craiului III (Saua Padinei Inchise-Varful Ascutit) 28 iunie 2012.

 Am ajuns in Saua Padinei Inchise,mi-am tras sufletul dupa traseul istovitor Carol Lehman,facand poze dupa care la adapostul jepilor pe partea sudica am mancat si fara alta pauza dupa masa am luat rucsacul si la drum spre Varful Padina Popii.Jos, Padina Inchisa prin care urcasem in anul 2000 venind de la refugiul Diana pe Brana Caprelor pe langa peretii stancosi unde m-am aflat pentru cateva momente in mare dificultate,nu aveam nicio priza de care sa ma agat,pamantul era ud si alunecos iar in vale se deschidea un hau infricosator.In cele din urma m-am deplasat spre stanga pe langa niste jepi de care m-am agatat cu disperare si astfel apoi am urcat fara probleme.La Gavan am gasit apa rece ca gheata.Apoi am urcat pana in Varful Padina Popii si am coborat pe nesuferitul grohotis din Padina Popii.

 Culmea Padina Popii .
Brana Caprelor  (despre care am povestit mai sus) .
 Spre varful Padina Inchisa sus si traseul de creasta spre varful Padina Popii pe care-l voi urma eu.

  Orga Mare din Padina Inchisa.
 Spre varful Padina Popii.
 Privind inapoi, imagini din creasta .

 Si am ajuns in varful Padina Popii.
 Vedere pe creasta inainte si spre culmea Padinei Popii pe langa care urmeaza traseul in coborare din creasta .

 Si ceea ce asteptam cu nerabdare s-a intamplat ;mi s-a aratat prima capra neagra ...si urmau altele apoi ,nici nu banuiam cate capre negre voi vedea tura asta.Pana sa se prinda ca are admiratori i-am facut cateva poze...

 Deja se vede  varful Ascutit care pare aproape dar aveam sa constat mai tarziu ca nu e chiar asa de aproape cum parea la prima vedere...Creasta e tare inselatoare in privinta distantelor.


 O portiune din traseul de creasta mai dificila, asigurata cu cablu.
 O privire in urma....


 Am ajuns la refugiul Carol Lehman,era foarte frig ,batea vantul destul de tare,ca doar eram in varf de munte...La un moment dat au aparut 15 turisti germani din care 2 au ramas la refugiu ceilalti au coborat la cabana Curmatura.Am asteptat asfintitul soarelui cu aparatul foto in mana ,cu mainile inghetate bocna ,iar soarele zgarcit de astadata ,ascuns de plafonul de nori ,a trimis cateva raze slabute peste paduri si Valea Barsei,cu efect miraculos pentru fotografiile ce le-am facut.

 Iar ce a urmat peste noapte la refugiu nu vreau sa-mi amintesc.A batut toata noaptea un vant ingrozitor,patrundea in refugiu si in sacul meu de dormit,am tras un frig ,mai si alunecam inspre ceilalti deoarece priciul era putin inclinat spre interior .M-am asezat  la margine, langa peretele refugiului si se oprea vantul la mine.A fost o lectie pentru mai tarziu...niciodata la margine ca inghet de frig !!!


4 comentarii:

  1. Foarte frumos traseu, foarte frumoase si pozele!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere.A fost intradevar un vis foarte vechi implinit acum,acela de a parcurge Creasta Nordica,iar la vara vreau sa intregesc parcursul cu Sudica .Salutari !

      Ștergere
  2. Da, ar trebui facuta si sudica... dar sa vedem pe unde urcam si unde lasam masina... ca la Brusturet e cam departe sa lasi masina si nici nu prea am incredere in cabanier, care face scandal daca faci poze ca "vezi doamne e proprietate privata". Cred ca cel mai bine e sa lasam masina la bariera din prapastii si de acolo sa urcam la Grind, facem sudica si coboram pe la Funduri > La Table > prapastii si... gata. Amicul meu Bogdan a primit o invitatie in Cheile Nerei, de la nea Fane, cabanierul din Buila-Vanturarita, ce zici, te bagi cu noi in cheile Nerei?

    RăspundețiȘtergere
  3. Acum m-am prins cine esti :))))Nu stiam pana acum cine lasa comentarii cu acest nume.Da,ma bag si eu cu voi ca alta ocazie nu cred c-o sa mai am :)

    RăspundețiȘtergere