O explorare cu peripetii ,aici ,in Scocul Urzicarului.Cine l-a denumit astfel a nimerit-o! E chiar un scoc,umed,alunecos,unde intra lumina e plin de vegetatie iar la intrare plin de urzici si alte buruieni de nu se vede poteca,inalte de cel putin un metru.Intram noi prin jungla de vegetatie si ajungem la primul obstacol asigurat cu lant,Urmeaza un labirint printre peretii de stanca cu urcusuri alunecoase,cateva scari de lemn deteriorate,cateva lanturi,pe alocuri cateva poienite,iar partea finala o panta cu pamant unde doar in patru labe puteai urca.Eu partea finala nu am abordat-o,am probleme la piciorul stang si nu am vrut sa fortez,asa ca am coborat singura intregul traseu ,asteptandu-i pe coechipierii mei in poiana la masina.Noi cautam in zona intrarea in traseul marcat spre Scorota,fiindca nu am vazut nicaieri marcajul pe sosea venind de la Campusel-Valea Iarului.Ne-am dus la Salvamont in Campul lui Neag ,pentru a cere informatie in legatura cu traseul,ne-a explicat pe unde vine,am fost atenti,e un podet dar marcaj la sosea nu exista ,doar dincolo de podet orientat spre padure,din sosea nu se vede!Din punctul meu de vedere nu prea a meritat efortul,partea finala e cea mai spectaculoasa,insa pentru a o vedea cere efort maxim!Intrarea in traseu se face din Poiana Campul Mielului,indicatorul fiind pe drumul secundar,nu la soseaua principala! Aici,avem o problema cu semnalizarea traseelor marcate care nu sunt la soseaua principala!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu