marți, 26 martie 2013

Postavaru,3.03.2013.

 Am urcat de multe ori in Postavar in toate anotimpurile,dar traiam cu regretul ca nu prinsesem o zi senina cu vizibilitate maxima sa pot fotografia toti muntii din zona.Cred ca de data asta am avut noroc de acea zi pe care o asteptam.Am urcat in telecabina de la Capra Neagra ,care pret de cateva minute m-a urcat in varful muntelui.Iar acolo am gasit un peisaj de vis !

 Bucegii mi se arata in toata splendoarea lor,asa cum nu-i mai vazusem.De fiecare data am gasit ceata si vizibilitate scazuta .Vedeti,Costila si Coltii Morarului,poienile de la Diham...
 Iar aici magnificul Bucsoiu cu Coltii Morarului si Creasta Balaurul ,se vede chiar si cabana de pe vf.Omu.
 Jos vedem dupa Bucsoiu,Valea Malaiesti cu cele doua Hornuri si Valea Tiganesti si vf.Scara.



 Vedere spre Valea Timisului.
 Era o zi cu soare dar foarte rece ,batea si vantul foarte tare in zonele expuse.
 Ma duc la locul de belvedere unde raman cam o ora ,eram ferita de vant,soarele batea generos,iar peisajul e magnific.



 Vedere spre Piatra Mare si muntii Grohotis in spatele meu.
 Muntii Baiului batuti de soare si Clabucetele Predealului.
 ......si eu, in padurea de argint :)



 Aici ,deasupra stancii ,vin de fiecare data cand urc in Postavar.




 Urc pe varful Cristianul Mare ,unde batea un vant teribil si astept sa mai urce cineva sa-mi faca o poza.


 Magnific !
 Coborarea destul de dificila ,sub stratul proaspat de zapada era gheata...

 Superbul Ciucas!

 Inconfundabila creasta a Pietrei Craiului ,pe care ma cataram in vara la sfarsit de iunie.
 Si in departare Alpii Transilvaniei,Muntii Fagarasului.Vara trecuta am ajuns pe vf.Vanatoarea lui Buteanu si vf.Capra.

Singura in Piatra Mare,24.02.2013.


  O tura solitara in masivul Piatra Mare !Am plecat la o plimbare prin masiv,nu mai fusesem iarna decat pana in Canion,demult imi doream sa urc pana sus si pe zapada,si deodata m-am decis sa urc pana unde voi putea nu era musai pana in varf deoarece am plecat foarte tarziu de acasa ,deabia la 12 eram la intrare in traseul Drumul Familiar.In padure zapada lipsea ,doar ici colo cate o pata alba.Urc eu in ritm alert ,ca incet n-am invatat inca,transpir abundent ,cand ma opresc sa respir ma ia cu frig...Mai urca si alti solitari ca mine ,fiecare cu ritmul sau de mers ...
 In partea superioara a traseului dupa vreo ora de urcat ,predomina zapada,e mult mai rece si ma ajung din urma doi tineri unul cu skiuri si altul cu placa in spate ..


 Ajung la bifurcatia Drumului Familiar cu Prapastia Ursilor.Inca e drum lung pana sus,asa ca dupa o pauza scurta pentru pozat din nou la drum...

 Ajung la un izvor,bine de stiut ca exista in partea superioara a traseului nu departe de prima poienita.Astavara am carat apa nestiind de existenta lui.Acum era acoperit de nameti la fel si bancuta de lemn de langa el si abia ca mai curgea un firicel subtire de apa.                                                                

 Deja se vede lumina din poiana printre crengile brazilor.
 Si am ajuns in prima poiana.

 De vazut uriasa cornise de pe platoul alpin .


 Daca tot am ajuns aici ce-ar fi sa ma indrept inspre cabana ? Stiam cat mai este de astavara ,cand am urcat pe o caldura ingrozitoare si nu mai reuseam sa dau de cabana parca fugea de mine....
 In sfarsit ies la lumina inspre cabana...Pe aici m-am intalnit cu doi barbati care coborau si s-au mirat cand m-au vazut singura !


 Aici se intalneste traseul Drumul Familiar cu cel ce coboara prin Canionul Sapte Scari.Vroiam sa cobor pe el la intoarcere dar nu mai cobora nimeni, ramasesem singura pe platoul de la cabana.

 Urc pana la cabana ,mai erau trei persoane ,am facut doua poze,batea un vant ingrozitor cum numai in varf de munte bate.




 Mare de nori peste Valea Garcinului si Ciucas si vant puternic ce a spulberat zapada pe alocuri,greu de suportat,asa ,ca incep coborarea in forta ,mare noroc am avut cu betele de treking,m-au ajutat enorm la coborare,fara sa simt durere in genunchi si am ajuns la Dambu Morii in 50 min.M-am grabit sa prind ultimul autobuz 17 B spre Brasov,ceea ce am reusit ,ba chiar am mai asteptat in statie cca 30 min.Toate bune ,doar ca m-am ales cu o bronsita dupa aceasta aventura.Si ,am mai invatat ceva din aceasta intamplare.




Prin DOBROGEA,29.05-7.06.2026

 In Dobrogea am fost de multe ori,prea putine locuri au ramas nevizitate,acum voi ajunge in cateva din cele din urma.Plec cu amicii mei din ...