miercuri, 1 iunie 2016

Aventura in Cheile Orzei din Bucegi,29 mai 2016.

Tura in Bucegi avand ca obiectiv principal Cheile Orzei.De la campingul Zanoaga unde am lasat masina,am parcurs  Cheile Zanoagei pana la Scropoasa ,aici ne-am abatut la cascada Sapte Izvoare,apoi ne-am intors la lac si am ajuns pe marcaj CA din greseala,  cautand Cheile Orzei, pana la Dobresti.Dar Cheile Orzei tot nu le-am vazut .Poate altadata.Cineva parca le tine ascunse ,nu exista nici macar un singur indicator cu ele in toata zona !

Intrarea in Cheile Zanoagei.
Cheile Zanoagei,vedere din poteca marcata CA.

Prima punte in Cheile Zanoagei.

Soldanella montana.
A doua punte din Cheile Zanoagei.

Un paraias pe partea dreapta ,zgomotos ce cade in cascade.
Aici relieful se schimba ,poteca devine prietenoasa, printr-o frumoasa padure inspre Scropoasa.

Groapa de gunoi de la Scropoasa.
Cardamine pratensis.
Caltha palustris.
Geum rivale.
Cabana particulara la Scopoasa.Cealalta mai sus in padure e in paragina cu geamurile sparte.
De aici urmam drumul la stanga lacului si in circa 10 minute ajungem la Sapte Izvoare.
Case nelocuite.
Lacul de la Scropoasa.

Conducta de aductiune ce vine tocmai de la lacul Bolboci .
Hidrocentrala de la Scropoasa.
Spre Sapte Izvoare.

Mergand inainte peste pod vedem din drum caderea de apa de la Sapte Izvoare,iar pentru a urca langa cascada trebuie urmata poteca pe partea stanga inainte de pod.
Frumoasa cascada Sapte Izvoare.




Ne intoarcem la coada lacului Scropoasa si mergem pe partea dreapta a lacului pe marcaj CA.

Pe lac gasim un card de gaste ...


Deranjate de prezenta noastra se aduna in formatie si incep sa se indeparteze,plutind  pe lac.





O gasca razleata plutind in sens invers celorlalte surate.



Trecem peste un podet.
Ajungem la un podet mai lung .Aici in dreapta se afla barajul lacului Scropoasa ,destul de ingust intre peretii muntelui ce formeaza dincolo de baraj Cheile Orzei.Dupa podet e un tunel inchis prin care se poate ajunge in chei.Dar fiind inchisa intrarea din capatul acesta noi va trebui sa ajungem in aval de chei pe valea Ialomitei de unde va trebui sa venim inapoi in amonte.Acum cand scriu ,stiu perfect cum sa ajung acolo,dar acolo fiind habar n-aveam .
Aici se termina Cheile Orzei.

Tunelul ce duce in chei.
Asa am procedat si noi ,luandu-ne dupa marcaj ,inainte spre Dobresti,si am luat teapa mare!
Cortusa matthioli.
Doronicum carpaticum.
Incepem sa urcam prin padure;imediat ajungem la un refugiu abandonat, in paragina.
Apoi urmeaza o coborare mult mai lunga .

Ajungem in vale si zarim un podet.
Dar podetul e distrus de viitura.Asa ca trebuie sa trecem prin apa pe malul celalalt.


Ajunsi pe malul celalalt marcajul continua in aval,ceeea ce mi se pare suspect.Ma uit bine inspre amonte ,poteca e mult mai vaga deabia ca se percepe iar pe stanca sta scris INTERZIS.Asa ca o luam frumusel ,descumpaniti ,la vale.
Clematis alpina.
Mergem si mergem prin balarii tot mai mari ,poteca tot mai invizibila ,trecem pe sub banda ce transporta calcar din cariera Lespezi de-a lungul vaii Ialomitei,care pierde din componente aflandu-se in avansat stadiu de degradare .




Intr-un final iesim la lumina dar ce sa vezi ,am ajuns la Dobresti.Intreb un cetatean ce dadea cu coasa prin iarba rara din drum si ramane surprins la intrebarea mea.Pai veniti din chei ! Sa paralizez ,nu alta.Viorica o ia la vale in viteza ,eu dupa ea.Si totusi imi pun intrebarea ,cum e posibil ca un localnic sa nu stie unde se afla Cheile Orzei!
Case abandonate peste tot...Aici se afla si functiona pe vremuri Tabara de pionieri Vanatorul.
Coboram mereu ,iar la gandul ca ceea ce  coboram vom si  urca ,imi creeaza un oarecare disconfort.


Ajungem la lacul si hidrocentrala de la Dobresti,construita in 1929,fiind prima hidrocentrala din Romania care functioneaza si in prezent.
Barajul de la Dobresti.
Probabil refacut in 1952.
Viorica merge inainte in cautarea cheilor,eu dupa ea strigand-o sa se opreasca iar in urma noastra Marius bodoganind ca nu mai merge si se intoarce inapoi.

Imi sun un amic de pe FB ,care cunoaste zona ,el fiind tot in Bucegi  la cascadele Vanturis ,si cand ii spun unde am ajuns nu-i vine sa creada .Ne intoarcem inapoi ,gasim loc frumos langa o cladire parasita si o tufa de liliac si facem un popas pentru masa.Apoi incepem urcusul pe aceeasi poteca  pe care am coborat ca doar alta nu-i .
Noi venim tocmai de la cabana Zanoaga deci am facut in plus si cheile Zanoagei si Sapte Izvoare ,numai pana la Scropoasa avem 2,30 ore,asa ca nu mai e timp de pierdut.
Culmea ar fi sa ne mai intalnim si cu vreun urs..Cert e ca n-am vazut nici urma de  excremente de urs cat am umblat.Mai multe sunt prin jurul Brasovului decat aici !


Inapoi  in amonte cautand poteca prin balariile imense.


Ne mai revenim din suparare la vederea acestor frumoase flori ce degaja un parfum discret.
Lunaria rediviva.
Ajungem in dreptul stancii din poza si simt un val de aer rece ca gheata ce vine peste noi.Ma aplec si inspectez grota de  aproape iar aerul rece ma impresoara.Realizez ca e vorba de o cavitate in munte mult mai mare dar cu o deschidere mica in exterior.
Ajungem la puntea prabusita peste vale .Aici trebuia sa mergem in amonte pe cursul apei ceea ce pare a fi dificil daca nu chiar imposibil.Pe malul stang in amonte se vede o urma vaga de poteca dar pe stanca sta scris INTERZIS.Marius ramane aici,eu si  Viorica urcam vreo suta de metri dar inaintarea devine imposibila.Revenim la vale si traversam apa.
Singura poza din Cheile Orzei.Mai sus nu am ajuns.Poate vom reveni altadata,acum stim precis unde le gasim!
Eu si Viorica traversam apa,iar Marius nu asculta indicatiile Vioricai asa ca incearca sa traverseze prin alt loc decat cel indicat adica  pe vechea punte.Cand pune piciorul pe ea se rupe si cade cu picioarele in apa .Ud pana la genunchi ,face haz de necaz.

Incepe urcusul cel mai greu si lung.
Ajunsi in culmea dealului asistam la un concert de seara ,un uliu scoate niste tipete stranii  acompaniat de alte ciripituri si triluri de tot felul.

Coboram in cateva minute la Scropoasa.
Un fost refugiu.
Am ajuns pe malul lacului.




Inca o poza cu barajul si Cheile Orzei,seara la intoarcere.

Trecem pe langa cabana Scopoasa.
Traversam iarasi Cheile Zanoagei.



Ajungem la campingul Zanoaga unde lasasem masina,ornam tortul cu flori de munte si-i cantam lui Marius ,Multi ani traiasca !Apoi imbarcarea si inapoi acasa la Brasov,cu oarece parere de rau ca obiectivul propus nu a fost atins,dar am vazut altele destul de interesante si am scanat toata zona ,asa ca data viitoare  vom gasi  cheile negresit.
Sus pe Transbucegi la Dichiu s-au adunat norii peste varfuri.

2 comentarii:

  1. Un traseu frumos, un reportaj deosebit de util ! Felicitari ! O intrebare totusi : de la Camping Zanoaga se poate ajunge ( fara probleme deosebite ) la Sapte Izvoare ? Intr-o singura zi se poate face traeul dus-intors ? Multumesc mult !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da,se poate face intr-o zi ,e un traseu accesibil si scurt.

      Ștergere