Pe o vreme capricioasă cum avem de prin 17 mai,când m - am întors din Dobrogea, nu am mai ținut cont de prognoza meteo care oricum anunță ploi și am plecat spre Bradet pe Valea Tarlungului. Și dacă tot eram în zona, am zis sa încerc sa urc pe Vaida. Mai umblasem prin poienile de sub vârf în urma cu câțiva ani asa ca cunoșteam cât de cât locurile. Am urcat pe Valea Veygen pana la un canton silvic, am coborât înapoi vreo 100 de m și am urcat prin pădure pana într-o poiana. Pe vale ne a tras o ploicica asa ca am început urcarea cu pelerinele pe noi. Mai sus s a oprit ploaia apoi toată ziua ne a bătut soarele în cap. Au urmat poieni după poieni ca le am pierdut numărul pana la ultima unde am făcut un popas mai serios. De aici se văd munții din zonă, adică Ciucasul, Piatra Mare. La urcare pe drumul cu noroi am dat de urme de urs, urme mai late(duble) decât bocancii mei. La coborâre am urmat alt traseu, căutând papucul doamnei. Iar m a salvat gps ca altfel nu nimerea locul, nu mai fusesem de mult acolo. Partea finala a fost cea mai urâtă, am trecut trei pâraie cu noroi apoi prin apa, asa ca am spălat și bocancii la încheierea drumetiei. Muntele Vaida e puțin umblat deoarece nu are trasee turistice marcate. Voi reveni cu siguranță, încercând un alt traseu mai simplu și sper sa ajung pe vârf!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu