Urcarea prin Hornul Găinii o premiera pentru mine. Coechipierii mei au fost Gica și Ioana. Am plecat de la Fântâna lui Botorog la ora 9.La 10.15 eram în Poiana Zanoaga. Am stat aici 15 min. sa mâncăm plăcintă cu mere, sa mi se mai ușureze rucsacul! La 11,15 am ajuns la cabană Curmatura. Am stat și aici un pic am luat apa, ne-am pozat cu pisica roșcată a cabanei. Am făcut fix 2 ore. De aici pana în creastă vom face alte 2 ore, deci 4 ore în total. Acum începe adevărată aventura!Plecam de la cabana Curmatura pe traseul Carol Lehman.Dupa prima portiune abrupta a traseului ajungem la un grohotis pe partea dreapta.Lasam poteca marcata si intram pe grohotis.Nu ma sperie grohotisul cat panta foarte inclinata.In partea de jos a grohotisului urc bine,pietrele mari sunt cat de cat stabile,dar pe masura ce urc pietrele sunt din ce in ce mai marunta si mai instabile,la fiecare pas alunec la vale si am doar un singur bat de tracking azi. Avertizez coechipierii sa urcam aproape unul de altul ,in cazul in care pleaca o piatra la vale nu are timp sa prinda viteza si pericolul accidentarii se diminueaza.Dar avertizarile mele raman fara rezultat.Ioana se departeaza mult,apoi Gica dupa ea,eu raman ultima,fac poze ,filmez,nu ma grabesc.Si de ce imi era frica s-a intamplat, cam pe la jumatatea hornului.Ma pregateam sa-mi fac un selfie cand o bucata de stanca cat o galeata a trecut pe langa mine!Am urlat pur si simplu la Gica,care era nedumerit,zicea ca nu a atins acel bolovan ca ar fi venit de sus ! Fara cuvinte!In fine ,urcam in continuare,ajungem la o saritoare de care trecem usor,aici cineva a legat un cablu de un copac pentru asigurare.Ajunsi sus pe un promontoriu facem un mic popas apoi pornim pe o poteca prin padure spre creasta.Ne lasam ghidate de Gica,el cunoaste poteca deoarece a mai parcurs acest traseu.Mergem pe curba de nivel dupa Gica inspre stanga.Mi se pare suspect ca nu iesim direct in sus spre creasta si la un moment dat poteca dispare,eu o iau la deal ,Gica ramane in vale si ne cheama si pe noi.Nu e bine ,trebuie sa iesim in sus in creasta.Ioana coboara si vine cu Gica sus.Consultam gps si o luam la deal! Dupa vreo suta de metri iesim intr-o poienita in traseul de creasta,fix deasupra Vaii Sindileriei.Pornim spre vf.Turnu.Aici bate un vant turbat,noroc ca e soare si nu e foarte rece.Cautam un loc mai ferit de vant si mancam,apoi o luam la vale pe traseul marcat spre Saua Crapaturii.Cunosteam traseul in urcare,iar acum trebuia sa cobor.Stiam ca o coborare va fi intotdeauna mai grea decat o urcare pe un traseu dificil,ceea ce s-a adevarit si de data asta,insa cu concentrare maxima si atentie am coborat cu bine,doar la ultima saritoare,cea de jos,fiind si mai dificila,nu stiu cum am prins cablul,ca m-am taiat la un deget.Jos,la ultima saritoare, ne-am reintregit grupul,Ioana ne astepta si impreuna am coborat la cabana.Apoi la vale,la Fantana lui Botorog,coborare ce nu se mai termina.Acest traseu nu-mi place absolut de loc!Pe Gica il dor genunchii asa ca noi am coborat mai incet ,pana jos s-a lasat seara.Am plecat la 9 dimineata si ne-am intors la 7 seara dupa un parcurs de 19 km.
Nota:Fotografiile s-au incarcat aleatoriu nu in ordine cronologica.Acest aspect a aparut in urma modificarilor facute de cei ce gestioneaza Blogger,ceea ce a facut ca postarile sa devina aproape imposibile!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu