Dupa doua tentative esuate din cauza vremii nefavorabile de a urca pe Martoiu in Creasta Nordica,azi incercam din nou! La ora 8 lasam masina la bariera si pornim la deal prin Cheile Zarnestiului.Drum lung la urcare dar si mai lung seara la intoarcere,parea ca nu se mai termina! Ajungem la pepiniera si urcam in continuare pe marcaj pana la intrarea in Valea Martoiului.De aici vom umbla doar pe nemarcate toata ziua ,explorand un horn al Martoiului care se opune intentiei noastre de al urca ,asa ca suntem obligati sa urcam pe varianta cea bine cunoscuta si usoara spre creasta.Valea Martoiului e urata rau de tot,cu vegetatie abundenta(urzici),bolovani,praguri stancoase,copaci cazuti transversal,asa ca mai ocolim obstacolele prin padure dar si aici dam de pante mari ,dificile.Mai trecusem odata pe aici in coborare.In fine ajungem la gol alpin aproape de stanci,aici Dan urca pe partea dreapta ,ca apoi sa traverseze cele doua grohotisuri,iar noi traversam si urcam pe o muchie inierbata pana sus sub hornul din stanga in urcare ,fara sa deranjam grohotisul.Multi urca pe hornul din dreapta ,pe care cred ca se urca lejer ,doar ca acesta duce mai sus in partea dreapta inspre Timbalul Mare.Noi vrem sa iesim pe Timbalul Mic urmand Hornul din stanga care sus se continua cu o panta cu grohotis foarte abrupta si periculoasa pana la Acul de sub Creasta Nordica.Asta stiam de acasa informandu-ma de pe net,dar altfel au stat lucrurile in teren.De aici mai sus doar Dan mai urcasera anul trecut dar pe varianta usoara din stanga,noi,adica eu ,Ileana si Tami ,nu.Ne apropiem noi de horn si nu prea ne imbie sa intram prin felul cum arata,dar am zis ,hai sa incercam ,vedem mai sus cum va fi! Ajungem la o saritoare ,pe care se catara Tami si care ezita sa urce mai sus.Coboara si iesim toti pe o fata inierbata foarte abrupta in partea dreapta.Aici ajungem pe niste stanci la concurenta cu caprele negre.In sus stanci,in dreapta celalalt horn asa ca nu avem nicio iesire decat sa coboram pe unde am urcat.Coborare ce ne-a cam dat de furca din cauza grohotisului foarte instabil.Reveniti la baza stancariilor ,am luat-o noi frumusel pe poteca lipsita de pericole pe unde urca toata lumea.Am realizat ,dar nu doar de azi,de mai demult,ca nu prea suntem normali,toti trecuti de 60 de ani ,ne cataram pe toate stancile la concurenta cu caprele negre!Ajunsi aproape de stancile de sub creasta ,Dan nu mai vrea sa vina cu noi inspre Acul de sub Timbalul Mic,asa ca ne despartim ,el alegand Creasta Nordica pana la La Om cu coborare pe la refugiul Grind .Il inteleg ,el cunostea Acul din tura de anul trecut ,dar noi nu aveam sa ratam din nou acest traseu,asa ca fiecare cu interesul sau!Traversam o vale cu grohotis spre dreapta si ajungem pe niste stanci deasupra altei vai cu mai mult grohotis ce corespunde in aval cu hornul explorat de noi ,iar in amonte vom urca cateva sute de metri pana la Ac.Acest Ac a meritat din plin efortul nostru ,asa ca multumiti de ceea ce vedem nici nu ne mai gandim sa urcam pana in creasta,mai ales ca se aduna norii si la un moment dat nici nu se mai zareste creasta.In vale,in chei deja ploua.De aici vom cobori pe acelasi traseu ,pe aceeasi vale urata a Martoiului,iar la intrare in Cheile Zarnestiului,echipa se reintregeste,Dan ne ajunge din urma venind de la Grind.Apoi impreuna prin lungile chei ale Zarnestiului ,pe care le evit dintotdeauna dar uneori nu am alta alternativa si trebuie sa le parcurg.A fost o tura extraordinara ,palpitanta ,traseul e destul de lung si solicitant ,noi am facut 7 ore la urcare.Bariera din Cheile Zarnestiului- Valea Martoiului 1,45' h,de aici pana la peretii Martoiului 2,15' h,in Horn am pierdut 1,30' h si pana la Ac am mai facut 1 ora ,deci in total 12 ore!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu