O tura in masiv la invitatia lui Gica ,intr-un decor de basm ce ne-a bucurat ca pe niste copii,dar care la intoarcere s-a trasformat intr-una dramatica, prin descoperirea ce urma s-o fac , sub Prapastia Ursilor.Am urcat pe drumul familiar ,a nins mult zilele astea ,asa ca urme nu prea erau ceea ce ne-a incetinit urcarea si ne-a stors de energie.In schimb decorul de basm ,copacii aplecati sub greutatea zapazii ne-a bucurat ca pe niste copii.Am ajuns in Poiana cu urzici,de aici nu mai vedeam nicio urma iar zapada era pana in talie.Asa,ca am luat-o la vale frumusel.La Prapastia Ursilor am decis sa lasam Drumul Familiar si sa coboram pe celalalt traseu care trece pe sub stanci.Am ajuns in valcel,aici era zapada mare fara urme,dar noi cunosteam traseul.Am intrat pe sub stanci prin scocul cu bara metalica ,aici la intrare zapada era cat mine,m-am luptat cu nametii si am reusit sa intru in scoc si sa cobor.Aici e clar ca zapada fusese viscolita,de aceea era asa inalta.Am luat-o pe poteca pe sub stanci,aici zapada nu era prea mare doar cat acoperise poteca.Gica mergea in fata ,eu dupa el.La un moment dat mergand pe poteca mi s-a parut ca am trecut peste ceva obstacole ciudate si m-am intors inapoi sa vad ce este.Erau doua bombeuri de bocanci fix in poteca ce ieseau din zapada.Am inlemnit de frica.Ma uit cu atentie si vad in partea spre vale un contur uman acoperit de zapada,se vedea geaca si un pic din pantaloni.Strig speriata si il chem pe Gica.Vine si da zapada la o parte de pe fata si mana,Era plin de sange.Am sunat la nr de urgenta 112, anuntand accidentul .Am mai stat vreo jumatate de ora acolo,nu venea nimeni,se facea seara asa ca am coborat spre Dambu Morii.Pe Valea Sipoaia ne-am intalnit cu o echipa de jandarmi ,apoi cu un politist si salvamontisti.Cand am ajuns la Dambu Morii,deja televiziunile au sarit pe noi .Asa am aparut si noi la PRO TV,pacat ca intr-o ipostaza nu tocmai fericita.Ulterior am aflat cine era persoana decedata,era un tanar din Sacele,student la Timisoara si fiind pasionat de fotografie a urcat pe Prapastia Ursilor de unde a alunecat si cazut in gol! Eu chiar azi la coborare am urcat acolo si ma gandeam cat poate fi de periculos acest loc de belvedere acum iarna cand stancile sunt acoperite cu zapada si nu se vede marginea lor sau poti aluneca nestiind cum sunt in realitate.Am mai trecut pe acolo si am gasit o placuta pe stanca in memoria lui,il chema Robert!A fost o drumetie de tinut minte,din pacate ,noi am avut misiunea sa-l gasim,ce sa mai zic!
La Prapastia Ursilor.
In Poiana cu urzici,acum nu se vad!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu