Trei nopti in Piatra Craiului,28/29.06.2012.

Prima zi am urcat de la Fantana lui Botorog la Cabana Curmatura unde am ramas peste noapte.In ziua respectiva pana seara am facut o urcare pana in Saua Curmaturii si apoi pana sub Piatra Mica fotografiind bogata flora alpina.A urmat noaptea la cabana unde eu nu am putut dormi din cauza sforaiturilor unui colocatar de incapere.Obosita dimineata am urcat cu rucsac greu si cu un pet de 2 l de apa in mana pana la vf.Ascutit unde am ,,dormit,, a doua noapte.Dormit un fel de a spune ca nu am putut dormi din cauza frigului,intra vantul prin crapaturile refugiului!Am urcat pe traseul Carol Lehmann.

 Noaptea la refugiul Carol Lehman de langa varful Ascutit nu vreau sa mi-o mai amintesc .Batea un vant inversunat de fluiera mai ceva ca naiul lui Zamfir,prin spatiile inguste ale imbinarilor din peretii refugiului.Toata noaptea am tremurat de frig ,am avut si proasta inspiratie sa dorm la margine,asa ca vantul se oprea fix  in  mine.Dimineata dinspre partea estica se ridica o negura deasa care ajunge in creasta si invaluie jumatate de munte.Asteptam evolutia vremii....Dupa ceva timp se imprastie negura si ne continuam drumul spre sud ...deci inainte pe creasta si acum refugiul a ramas in urma noastra.

  Ne apropiem de TIMBALE ,cele trei varfuri care dupa parerea mea reprezinta segmentul de creasta cel mai spectaculos dar nu si cel mai dificil.In poza de mai jos vedem vf.Timbalul Mare dinspre nord.Important de mentionat din care parte e vazut varful deoarece arata in altfel din cealalta parte.

Trecem de Timbalul Mare care ramane in urma, invaluit de negurile ce au aparut iarasi tot dinspre est urca amenintatoare pana in creasta.

 Ne apare in fata ochilor impresionanta Culme Dintre Timbale cu varful aferent ,care margineste frumoasa vale Padina lui Calinet,o zona spectaculoasa ,de o frumusete si salbaticie inegalabila.Aici sunt in Saua Calinetului.Traseul deasupra Padinei lui Calinet,foarte accidentat , impresionant . Ajungem dincolo de Varful Dintre Timbale si coboram deasupra Padinei Podurilor.Varful si Culmea Dintre Timbale raman in urma.Inaintand pe traseu pe versantul vestic am avut din nou surpriza placuta sa dau de o capra cu doi iezi

 Iar ne invaluie negurile ,in urma mea aproape ca a disparut creasta cu varfurile ei ascutite si ajung pe Varful Timbalul Mic.De aici Creasta Nordica arata spectaculara inspre sud ,invaluita in negura.Ultimul varf vizibil este La Om.Ce avea sa urmeze de aici pana acolo nici nu banuiam ....adica spectacol de zile mari ,cu varfuri ce parca nu se mai terminau ,cu catarari pe pereti verticali si coborari asisderea ,spectaculoase,mi-a placut la nebunie !Adrenalina la maxim!                                  

Aceasta portiune de creasta din varful Timbalul Mic,Claia Vladusca,varful Sbirii pana in vf. Caldarea Ocolita e fioroasa rau.Pana aici a fost cum a  fost, dar acum incepe adevarata aventura .Am constatat ca pe aici varfurile nu sunt marcate,habar n-ai daca nu le cunosti pe care varf urci , din vf Padina Popii pana La Om .De aici din poza de mai jos de pe vf.Timbalul Mic si pana la La Om ,ultimul care se vede in forma de trapez,mai sunt doua varfuri, Sbirii si Caldarea Ocolita ,dar de fapt sunt mult mai multe varfuri, asa ca e dificil sa le identifici,in total am auzit de vreo noua varfuri numite Clai.Chiar trebuie sa cunosti bine muntele sa-ti dai seama cu exactitate unde te afli,altfel doar iti dai cu presupusul.Veti spune ,ce mai conteaza varfurile,la asa priveliste?Pentru mine chiar conteaza ,chiar vreau sa stiu pe unde am calcat,cum arata varful cutare dinspre nord sau dinspre sud etc...Dupa drumetii ,vin acasa si reconstitui traseul in google earth, sa stiu exact pe unde am fost,nu merg doar din dorinta de a aduna kilometri in bocanci, ci si al cunoasterii. E incredibil cat pot fi de inselatoare distantele pe creasta de aici, numaram cateva varfuri ,nu-mi ieseau prea multe ,in realitate fiind mult mai multe ,ele stand ascunse unul dupa altul incat nu sunt vizibile si totusi exista....si totusi trebuie urcate si coborate .Practic aici urci si cobori  varfuri,intre ele nu mergi pe orizontala .

 Coborand de pe Timbalul Mic ,trecand pe langa o cruce am ajuns intr-un loc foarte periculos intre stanci si dintr-o data cerul s-a acoperit de nori negri de furtuna ,chiar ma asteptam la ce era mai rau ,adica sa ma prinda furtuna aici,nici nu-mi imaginam cum aveam sa ma comport in asemenea situatie.Era o adancitura intre stanci si ma tot gandeam in caz de urgenta daca e bine sa ma adapostesc acolo....Dar din fericire pericolul a trecut ,furtuna nu s-a mai declansat ,asa ca am continuat traseul ...coborand Claia Vladusca care e dementiala ,coborarea,apoi urmeaza o portiune mai usoara ,apoi Varful Sbirii si Caldarea Ocolita ,care chiar nu poate fi confundat,are particularitatea lui,ce-l face recunoscut fara niciun efort fata de celelalte varfuri....Ajung intr-un loc cu poteca mai expusa ce necesita atentie maxima,un fel de surplomba unde trebuie sa treci in pasul piticului ca sa incapa si rucsacul.

 Pe vf.La Om sau Piscul Baciului,cel mai inalt din Piatra Craiului, placuta indicatoare lipsea ,am gasit-o a doua zi mai jos purtata de vant. Si am ajuns la refugiul Grind! Ce imagine de vis, mult asteptata! Refugiul din Saua Grind ,un loc minunat ,unde aveam sa ma adapostesc peste noapte.

Norii s-au jucat cu noi spre seara cand asteptam asfintitul pentru poze.Ne-au lasat doar spatii inguste pe cer prin care soarele si-a trimis raze anemice peste vai si munte dar de mare efect pentru pozele ce le-am facut.Spre seara a mai venit un grup de tineri din Bucuresti care parte din ei au dormit in cort.

 Ultima imagine din ziua respectiva incheiata frumos ,soarele se duce la culcare ,ceea ce facem si noi asa ca intram la somn.Experienta precedenta cand am tremurat de frig la Lehman m-a facut sa nu mai dorm la margine asa ca m-am amplasat la mijloc si chiar a fost foarte bine ,nu am mai simtit frig ,la un moment dat chiar am mai dat jos din haine,poate si din cauza refugiului fiind mult mai calduros,e mai etans ,nu intra vantul prin imbinari...ca vantul oricum a batut si aici toata noaptea.Urmeaza ultima zi,coborarea din creasta,pe traseul marcat care a fost teribila.Nu voi mai cobori in veci pe aici.Poteca abrupta cu grohotis marunt  pe care calci ca pe rulmenti,nu ai nicio singuranta pe picioare.Ajunsa pe iarba imi venea sa ma dau de-a rostogolu la vale.A fost foarte dificila coborarea pana la ref.Gring de jos,Apoi a urmat lungul traseu prin Prapastii pana in Zarnesti la Tren!

Claia Vladusca vazuta dinspre La Om.

Poteca cu surplomba.