O drumetie cu Mugurel pana la Sirul Stancilor pe traseul marcat PR numit Poteca Tiganilor.Pe traseu am gasit multe ghebe micute ,pe care le-am cules,asa ca am zabovit ceva timp in urcare.Am urcat pe langa Sirul Stancilor ,panta destul de mare dar fiind uscata nu ne-a pus probleme.Am ajuns in muchie la intersectie de trasee unde am facut un popas si unde la cativa metri am ajuns la un loc de belvedere spre Bolnoc si orasul Brasov.Apoi am urmat traseul spre cabana Piatra Mare pana in Poiana cu Urzici de unde am coborat pe Familiar ,facand o vizita si la Prapastia Ursilor.A fost o tura frumoasa,lejera,nu ne-am grabit,iar vremea superba ,asa cum a fost toata toamna anului 2019!
A fost, cred ,o ultima tura a anului 2019,in plina iarna calendaristica dar toamna in realitate.O zi in care Piatra Craiului arata fantastic,in urma ninsorii cu vant din ziua precedenta.Ne-am grabit noi s-o prindem asa,dar nu am reusit,soarele ne-a stricat planurile,a topit zapada de pe brazi si stanci pana am ajuns noi acolo, mai sus de refugiul Grind spre varf.Am plecat din Pestera spre Saua Joaca ,apoi am coborat La Table de unde am urcat la refugiul Grind.Echipa a fost aceeasi ca de obicei.La refugiul Grind am facut un mic popas,dupa care am inceput sa urcam spre creasta.Nu eram siguri ca vom ajunge la varful La Om,ziua fiind foarte scurta riscam sa ne prinda noaptea,ceea ce s-a si intamplat,adica nu am ajuns in creasta.Nu era niciun bai ca nu ajung in creasta,mai urcasem iarna de doua ori.Ajunsi la stanci eu am luat-o la deal pe marcaj pe sub Coltii Gainii iar coechipierii mei pe sus pe Coltii Gainii.Urcand pe poteca marcata,acum nu era pericol de avalanse deoarece zapada era foarte mica,am vazut doua ciopoare de capre negre ,fiecare numarand circa 20 de exemplare.Zapada lipita de stanci se topea si curgea in poteca peste mine.Urcand,la un moment dat o aud pe Viorica strigand de sus.Ei coborau,renuntand a mai urca spre creasta,asa ca voi cobori si eu mai jos apoi voi urca pe Coltii Gainii si vom cobori impreuna.Coborarea pana la refugiu a fost cea mai grea portiune a traseului.Smocurile de iarba alternau cu zapada moale,coltarii se incarcau,fara ei alunecam....In fine am coborat la refugiu,ne-am adunat fortele pe care le mai aveam si am plecat spre Pestera,pana la masini ne-a prins noaptea.Dupa masuratorile colegilor de tura am parcurs cam 20 de km in total,de fapt turele noastre cam pe acolo ajung de obicei,ceea ce la varsta noastra(nu mai suntem tinerei) e destul de mult.Si daca tot e ultima tura din an,voua cititorilor, va urez La multi ani,un An Nou 2020, cu impliniri si sanatate!
