luni, 28 septembrie 2015

Piatra Craiului,(Padinile Frumoase-vf.Ascutit-Saua Padinei Inchise-Carol Lehman-Curmatura ),23 august 2015

Am plecat din Brasov destul de tarziu ,intram in chei  dupa orele 11.Trecem prin Zarnesti,avem probleme cu biletele la automatul de la Posta ,cred ca s-a gresit butonul,vroiam trei bilete de 5 lei ,ne-a luat 10 lei si ne mai cerea inca 10 pentru un abonament.Deci fotografiez automatul cu cei 10 lei ramasi acolo si fara vreun bilet si ajungem la intrarea in chei unde un angajat al Parcului vindea bilete.Ii explic situatia ,mai platim 5 lei ptr.un bilet ,lasam masina aici si plecam spre Piatra Craiului.Strabatem Cheile racoroase si intram in traseul BA ce ne duce pe o culme intr-un urcus sustinut in prima parte apoi poteca devine domoala prin padure,pana ajungem in poiana cu stana aproape de Curmatura.








Ajunsi in poiana asta vedem creasta unde vom urca azi pe traseul ce strabate Padinile Frumoase.
Aici trebuia sa urcam in drumul din stanga de la marginea padurii,drum ce duce la cabana Curmatura ,insa noi am urmat marcajul care ne ducea la cabana prin dreapta,am trecut un paraias iar apoi am urcat direct spre padure sa ajungem la drum.Nu avea sens sa ajungem la cabana,ca astfel trebuia sa ne intorcem inapoi pentru a intra in traseul spre vf.Ascutit.
Nu se mai termina urcusul asta ,iar soarele ne batea cu putere...
Ajungem in drum si intram in traseul marcat TA.Urcam ,urcam prin padure...

Ajungem intr-o poiana pe care o traversam si urcam pe marginea din stanga.

Vedere spre Cheile Zarnestiului.



Intalnim aici doi turisti ce coboara.









Urcam sustinut tot pe marginea grohotisului ....

Urcam pe un hornulet cu cabluri,care nu ne pune nicio problema...


Iesim pe o muchie unde se gaseste un indicator.



Urcam in continuare pe o poteca mai domoala ,ce ne duce la refugiul Carol Lehman.







Creasta se acoperea de nori dar noi nu ne temeam de ploaie ,poate ca intuiam ca nu ne va ploua ,ceea ce s-a si intamplat .Dupa soarele puternic de dimineata  s-a innorat si a fost numai bine sus in creasta,defapt la refugiu batea un vant destul de rece,ca mi-am pus chiar si manusile,dar mai incolo pe creasta a fost bine.



Ajung a doua oara aici in creasta,in 2012 am dormit o noapte in ref.Carol Lehman de aici si a fost o noapte de cosmar,batea vantul si suiera prin refugiu,am dardait de frig toata noaptea,iar noaptea urmatoare am dormit la refugiul din Saua Grind,unde situatia a fost alta,acela fiind mai sigur ,fara crapaturi,unde am dormit bine,nu mi-a mai fost frig.

Eu cu Mita muntomana,pisicuta Vioricai ,ce ne insoteste prin munti.Cred ca e singura pisica ce a urcat pe multe varfuri muntoase.



Refugiul arata din ce in ce mai rau ,crapaturile se maresc ,n-as mai avea curaj sa dorm aici,se impune refacerea lui.Daca tot platim intrarea in Piatra Craiului,cred ca se cuvine sa vedem ceva imbunatatiri aici in folosul celor ce platesc!
Lasam refugiul si plecam spre Vf.Ascutit,unde macar acum a rasarit un tarus,in 2012 nu era semnalat deloc...:(
Pe vf.Ascutit ,vedere spre Padina Popii.Dupa trei zile aici apare marcajul unui nou traseu ce vine din Cioranga Mare,ca apoi la cateva zile sa se intample o tragedie pe acest traseu ce urca de la ref.Sperantei,un tanar cazand in gol.

Viorica si Marius sunt entuziasmati,fiind pentru prima data pe creasta Pietrei Craiului.Asa eram si eu in '99 cand am urcat prima data pe Brana Caprelor ,Padina Inchisa in vf.Padina Popii si am coborat pe grohotisul din Padina Popii .




Zona dificila asigurata cu cabluri.



Cea mai spectaculoasa portiune din acest traseu de creasta.



Vedere spre Valea Vladusca.





Vedere spre vf.Ascutit,al doilea din partea dreapta.
Peretii Padinei Popii.




Ne indreptam spre vf.Padina Popii parcurgand o portiune plina de jnepenis.
Piatra Mica in centru,urcata si ea cu cateva saptamani in urma.
Pe vf.Padina Popii.



Vedere spre Padina Inchisa.
Padina Inchisa cu Brana Caprelor in stanga ,pe unde am urcat in '99,un traseu dificil si periculos,am jurat ca daca scap cu viata in veci n-o sa mai urc pe aici.
Ajungem in Saua Padinei Inchise de unde coboram pe traseul Carol Lehman la cabana Curmatura.

Am urcat pe acest traseu in 2012 cand am parcurs Creasta Nordica,iar acum voi cobori...


Partea superioara a traseului e mai usoara apoi incepe calvarul coborarii...



Dificil traseu si la urcare dar mai ales la coborare ,panta mare,mult grohotis instabil...



Mai avem de coborat pana la cabana....
Ajungem la cabana ,mancam biscuiti ,e deja tarziu ,suntem constienti ca ne va prinde noaptea pe drum pana la Fantana lui Botorog,dar problema e ca pe mine ma doare genunchiul drept si nu am curaj sa aleg traseul cel mai scurt prin Poiana Zanoaga ,asa ca incepem coborarea pe drumul de acces la cabana .drum foarte lung dar mai putin inclinat.Se insereaza in chei iar la Fantana lui Botorog ,luam apa si ne urcam in masina deja pe intuneric.A fost o tura frumoasa,vremea a tinut cu noi si de asta data.