Am ajuns in Saua Padinei Inchise,mi-am tras sufletul dupa traseul istovitor Carol Lehman,facand poze, dupa care. la adapostul jepilor pe partea sudica am mancat si fara alta pauza dupa masa am luat rucsacul si la drum spre Varful Padina Popii.Jos, (Padina Inchisa prin care urcasem in anul 2000 venind de la refugiul Diana pe Brana Caprelor pe langa peretii stancosi unde m-am aflat pentru cateva momente in mare dificultate,nu aveam nicio priza de care sa ma agat,pamantul era ud si alunecos iar in vale se deschidea un hau infricosator.In cele din urma m-am deplasat spre stanga pe langa niste jnepeni de care m-am agatat cu disperare si astfel apoi am urcat fara probleme.La Gavan am gasit apa rece ca gheata.Apoi am urcat pana in Varful Padina Popii si am coborat pe nesuferitul grohotis din Padina Popii.)
Am ajuns la refugiul de la Varful Ascutit,era foarte frig ,batea vantul destul de tare,ca doar eram in varf de munte...La un moment dat au aparut 15 turisti germani dintre care 2 au ramas la refugiu, ceilalti au coborat la cabana Curmatura la frontale.Am asteptat asfintitul soarelui cu aparatul foto in mana ,cu mainile inghetate bocna ,iar soarele zgarcit de astadata ,ascuns de plafonul de nori ,a trimis cateva raze slabute peste paduri si Valea Barsei,cu efect miraculos pentru fotografiile ce le-am facut.Iar ce a urmat peste noapte la refugiu nu vreau sa-mi amintesc.A batut toata noaptea un vant ingrozitor,patrundea in refugiu si in sacul meu de dormit,am tras un frig ,mai si alunecam inspre ceilalti deoarece priciul era putin inclinat spre interior .M-am asezat la margine, langa peretele refugiului si se oprea vantul la mine.A fost o lectie pentru mai tarziu...niciodata la margine ca inghet de frig !!!
