sâmbătă, 4 mai 2013

Piatra Craiului V (Saua Grind-Cheile Zarnestiului) ,30 iunie 2012.

 Dupa o noapte mai acceptabila in care nu mi-a mai fost frig si am si furat vreo doua ore de somn, iesind din refugiu pe la 6,30 cand razele soarelui inca nu scaldau muntele ba mai mult ,de jos chiar incepusera sa urce negurile trimise de briza ,am trait clipe unice,doar eu si muntele ,iar la un moment dat pe marginea peretilor stancosi din poza de mai sus a aparut silueta unei capre.M-am bucurat mult sa-i dau ,,buna dimineata'' chiar daca ne despartea o distanta apreciabila iar pentru a o fotografia am folosit zoom-ul.
 
 
Cei doi tineri din Cehia ,care au dormit cu noi la refugiu,au plecat de dimineata ,coborand pe la Lanturi pentru a ajunge in aceeasi zi in Muntii Fagarasului pe care urma sa-i parcurga in intregime de la est la vest.Ei sunt singurii care ne-au depasit pe creasta in ziua precedenta,altfel nimeni nu era prin toata creasta. Dificila prima portiune ,stanca era uda si alunecau ...
 Stand pe langa refugiu in asteptarea rasaritului,apare  o capra,trece pe langa mine si se opreste langa marcajul traseului deasupra La Lanturi,nu stia in ce parte s-o ia, fiind derutata de ciudata amplasare a indicatoarelor :))))))Ar fi vrut sa coboare din creasta dar ezita,inca nu era pe deplin convinsa ce traseu sa urmeze asa ca  s-a pus pe pascut prin preajma mea..  rupea trei smocuri de iarba,imi arunca o privire prietenoasa,iar mai rupea un smoc si dadea din codita ei scurta ,iar ma privea cu coada ochiului si tot asa a tinut-o cateva ore tot prin preajma refugiului...




Odata ce soarele s-a ridicat si a scaldat cu razele caldute stancile din creasta ,capra noastra s-a postat pe o stanca si privea undeva peste vai inspre Muntii Fagarasului :)


Apoi iarasi a venit langa refugiu ...


 

... in cele din urma a coborat  din creasta direct pe peretii abrupti de La Lanturi si astfel am scapat de urmarirea ei... De acum eram noi cei urmariti de capra nu invers.


 Acolo jos trebuie sa ajung ....As fi coborat direct de aici pe pajiste in jos,nu-mi venea deloc sa urc inapoi pe varful La Om ca apoi sa cobor pe traseul ce se vede in poza de mai sus.Si bine faceam ,zic acum ca m-am informat dupa,dar la momentul respectiv nu stiam cam ce inclinatie are panta .De sus parea ok ,dar nu poti aprecia exact de la distanta,asa ca am coborat pe traseu ,coborare ce a fost tare dificila.

 Vedere de langa refugiu spre Plaiul Foii si refugiul Spirla ,in poienita aceea mica din mijlocul padurii.

 Deci ,rucsacul in spate si la drum...Din varful La Om cobor pe traseu spre Grind,pe o poteca abrupta ,instabila ,la fiecare pas alunecam...Toata creasta a fost mult mai faina decat coborarea asta.Imi venea sa abandonez poteca ,s-o iau direct la vale prin iarba...



 Aici ,a trebuit sa ma tin de stanci ca altfel o luam la vale.N-am avut bete ,a fost groaznic de greu.A trebuit sa mi se intample asta ca sa ma decid sa-mi cumpar bete de traking.

 O privire spre Creasta Sudica ,pe care vreau s-o parcurg vara asta.

 Tare frumos versantul acesta verde ,as sta o vesnicie aici privind in vale...
 Grohotis si numai grohotis...Toate potecile pline cu grohotis.
 Aici mi-am dat drumul la vale pe fund ,am coborat cateva zeci de metri ,mi-era teama ca nu ma mai pot opri :))))
 Si am ajuns si la refugiul Grind,iar de aici am coborat in vale prin poiana facuta pulbere de  mistreti...
                                          La iesire din partea superioara a padurii ne apare in fata ochilor o imagine dezolanta ,cu zone intregi de padure doborata ,pusa la pamant ,schilodita....Taierile astea se vad si din creasta iar la fata locului sunt un adevarat dezastru.
 


 
Am ajuns in vale si printre oi,caini , ciobani si cea mai rams din frumoasa padure adica resturi uscate de brazi ,inaintam spre izvor ,unde defapt merg si oitele sa se adape...
 Am ajuns La Table,o intersectie importanta de trasee.
 Superba poiana asta si cea de mai sus .Mi-ar placea sa haladuiesc pe aici si sa incerc sa urc in creasta cu iesire sus langa Caldarea Ocolita.

 Drum lung de aici pana in Cheile Zarnestiului si mai departe pana la Gura Raului.


 Clopotei astia au scapat de furia turistilor....Am asistat la un gest reprobabil.O persoana ce iesise la o plimbare ,deabia coborata din masina ,rupea de zor toti clopoteii la care ajungea .Daca-i rupea si pe astia eu ce mai fotografiam?

 In chei e racoare ,dupa atata caldura din ziua respectiva e numai bine.

 Un graur se zbenguia pe aici ,iar mai jos niste alpinisti se zbenguiau pe pereti.
 In sfarsit am ajuns la Fantana lui Botorog pe langa care trecusem cu 4 zile in urma, la urcare in creasta.A fost o mica expeditie de 4 zile cu parcurgerea crestei nordice a Pietrei Craiului,parcurs pe indelete,fara graba,cu timp necesar pentru a admira muntele si al imortaliza.A fost prima intalnire cu caprele negre pe munte care au dat un adevarat recital de frumusete , eleganta si prietenie.A fost un VIS vechi  devenit realitate.Am fost o norocoasa ca am intalnit un OM datorita caruia visul meu s-a materializat . MULTUMESC !


2 comentarii:

  1. Foarte frumos traseul si minunatele peisajele din fotografii! Intalnirile cu caprele negre sunt intotdeauna o mare sansa. Simpatici si alpinistii suspendati!

    Despre cei care nu respecta natura comentariile sunt de prisos, sigur nu le vor citi ei.

    Mult succes pe Creasta Sudica!

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumoase cadre surprinse de ochiul format al e fotografului,,sincere felicitari si mai ales pentru traseul realizat,,iar referitor la cel care sa dat jos din masina si a rupt acele minunatii ale naturii are un foarte mare noroc:ca nu m-a intilnit pe mine!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere